top of page
Search

Când accesibilitatea devine un privilegiu, orașul devine o barieră

  • komunurban
  • Dec 2, 2025
  • 4 min read

Pe 3 decembrie celebrăm Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Deși merită mult mai mult din partea noastră, dedicăm primul articol al Asociației Komun Urban unei teme urgente: obstacolele cu care se confruntă mii de oameni în București. Nu doar pentru a marca o zi, ci pentru a atrage atenția asupra unui adevăr simplu: accesibilitatea nu este un favor și nici un „upgrade”, ci o condiție minimă ca toți să putem participa la viața orașului.

Nu trebuie să ai o dizabilitate ca să vezi cât de greu e uneori să te miști prin oraș. Trebuie doar să privești atent. O bordură înaltă, o rampă improvizată, un lift stricat sau un trotuar blocat pot transforma un drum simplu într-o barieră. Pentru unii sunt detalii. Pentru alții sunt limite.


Trotuarul nu e doar infrastructură, e libertate


Trotuarul este primul indicator al unui oraș incluziv. În București, acesta este adesea o barieră: degradat, fragmentat, blocat de mașini sau mobilier urban, greu de traversat pentru cineva în scaun rulant sau cu mobilitate redusă. Chiar și acolo unde există intervenții, acestea sunt punctuale și se întrerup brusc. Un oraș accesibil nu înseamnă doar existența unei rampe, ci existența unui traseu întreg, care poate fi parcurs în siguranță. Soluția aici nu este doar repararea infrastructurii, ci regândirea modului în care este folosită: repere vizuale și tactile, trasee continue bine marcate, spații care „forțează” comportamente corecte (de exemplu: borne anti-parcare, semnalizare tactilă, separatoare fizice între pietoni și trafic). Sunt intervenții ieftine și rapide dar cu impact major.


Accesul începe de acasă


Problema accesului începe însă înainte de a ajunge în stradă. În multe cartiere, blocurile au intrări ridicate, case ale scărilor înguste și lipsa rampelor sau lifturilor. Pentru mulți oameni, locuința devine o limită invizibilă, care îi împiedică să ajungă la transport sau la servicii publice. Accesibilitatea este o condiție care trebuie să înceapă de la ușa casei, nu de la stația de autobuz. Aici soluția nu este de fiecare dată o lucrare costisitoare, ci și gesturi simple: platforme mobile standardizate, balustrade adaptate, înlocuirea treptelor de la intrări cu rampe prefabricate, ghiduri pentru asociațiile de proprietari despre adaptări ușoare și ieftine (nu fiecare bloc trebuie „modernizat”, ci „deblocată” accesibilitatea lui).


Transportul accesibil începe înainte de urcarea în autobuz


La capitolul transport public, Bucureștiul a făcut pași vizibili spre modernizare: flotă de autobuze low-floor, unele adaptări pentru nevăzători sau persoane cu deficiențe auditive și programe pentru instruirea personalului reprezintă progres. Totuși, accesul real depinde de lanțul complet: stația, trotuarul, vehiculul, rampă, semnalizarea și sprijinul personalului. În lipsa acestui lanț, accesibilitatea se rupe exact acolo unde este nevoie de ea. Aici, soluțiile simple sunt cele mai eficiente: testarea periodică a rampelor, afișe vizuale clare pentru șoferi și călători, butoane de semnalizare pentru solicitarea platformei, marcaje de contrast în stații și pe trepte, informații audio în timp real pentru nevăzători, senzori de deschidere automată a rampelor – lucruri care nu costă mult, dar elimină bariere mari.


Instituțiile trebuie să fie accesibile înainte de a fi moderne


Instituțiile publice reprezintă un alt nivel al acestei probleme. Intrările inaccesibile, lipsa lifturilor sau a toaletelor adaptate, ghișeele greu de utilizat și formularele greu de completat fac ca activitățile esențiale — plata taxelor, accesarea serviciilor sociale sau a celor medicale — să fie dificil de realizat. Accesibilitatea digitală rămâne și ea o provocare, deși ar putea fi una dintre cele mai simple soluții de incluziune: site-uri compatibile cu cititoarele de ecran, informații clare și structurate, formulare ușor de navigat, un buton vizibil „versiune accesibilizată” pentru toate serviciile publice. O instituție devine accesibilă nu doar când are rampă, ci când are și informația clară despre cum o poți folosi.


Accesibilitatea nu e doar despre mobilitate


Accesibilitatea nu se reduce la dizabilitatea locomotorie. Bucureștiul este încă proiectat pentru un utilizator „standard”: adult, sănătos, autonom. Persoanele cu dizabilități vizuale, auditive, cognitive sau senzoriale sunt adesea lăsate în afara planificării urbane și instituționale. Pentru ele, orașul este plin de bariere invizibile: semnalizare insuficientă, informație greu de înțeles, zgomot, aglomerație sau lipsa adaptărilor în spații publice. Dar și acestea pot fi rezolvate prin soluții incredibil de simple: hărți tactile în stații, indicatoare cu contrast ridicat, reducerea zgomotului în anumite zone, spații „low sensory” în instituții publice sau centre comerciale. Uneori, cel mai accesibil oraș este cel care reduce complexitatea, nu cel care o adaugă.


Consecințele unui oraș inaccesibil sunt profunde. Ele afectează nu doar mobilitatea fizică, ci accesul la educație, la locuri de muncă, la servicii și la o viață socială activă. Persoanele cu dizabilități ajung mai expuse izolării, marginalizării și sărăciei, nu din cauza condiției lor personale, ci din cauza mediului construit în jurul lor.


Accesibilitatea este o obligație legală, dar și o responsabilitate civic-urbană. Nu este o opțiune estetică sau un „upgrade” urbanistic, ci infrastructură de bază. Bucureștiul are nevoie de o viziune în care accesul să fie normă și nu soluție temporară: trasee pietonale continue și sigure, locuințe adaptate, transport public accesibil, instituții pregătite, infrastructură digitală accesibilă și, mai ales, un cadru în care persoanele cu dizabilități sunt implicate direct în definirea soluțiilor și în procesul de proiectare. De exemplu, un audit anual al accesibilității realizat alături de organizații, comunități și persoane cu dizabilități ar avea un impact mai mare decât orice strategie pe hârtie. Nu pentru că ar aduce soluții perfecte, ci pentru că ar muta accesibilitatea din zona promisiunilor în zona responsabilității publice.


Incluziunea urbană este un drept, nu un avantaj


Un oraș cu adevărat european nu este cel mai modern sau cel mai tehnologic, ci cel în care fiecare persoană se poate mișca liber. Bucureștiul poate deveni un astfel de oraș. Dar pentru asta, trebuie să ne recunoaștem responsabilitatea: administrație, profesioniști, organizații, comunități și cetățeni. Trebuie să tratăm accesibilitatea ca pe un drept al tuturor, nu ca pe o favoare acordată unora. Pentru că, uneori, soluțiile cele mai eficiente sunt cele mai simple — iar schimbarea reală începe cu ele.


Orașul devine mai bun pentru toți atunci când devine accesibil pentru cei vulnerabili.



Referințe bibliografice


  1. Disability in Romania. Wikipedia. https://en.wikipedia.org/wiki/Disability_in_Romania

  2. World Bank. Situation of Persons with Disabilities in Romania. https://documents1.worldbank.org/curated/en/099000112102186335/pdf/P1686120781d3b04d09dc908045e63a0220.pdf

  3. Active Citizenship Network. Urban Mobility Case Study Bucharest. https://www.activecitizenship.net/multimedia/import/files/consumers-right/protecting-citizens-rights-passengers/perspectives_on_urban_mobility_case_study_bucharest.pdf

  4. Wheelchairtravel.org. Bucharest accessibility review. https://wheelchairtravel.org/bucharest/

  5. Ministerul Fondurilor Europene. Raport privind accesibilitatea mediului construit. https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/02/d33436aea4d25cb09b84ed9bafaa320c.pdf

  6. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. Strategia Națională 2022–2027. https://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2022/12/The-National-Strategy-for-the-Rights-of-Persons-with-Disabilities-An-equitable-Romania-2022-2027.pdf

  7. BPV Grigorescu. New accessibility requirements for products and services in Romania. https://www.bpv-grigorescu.com/new-accessibility-requirements-for-products-and-services-in-romania

  8. Autoritatea pentru Digitalizarea României. Raport de monitorizare a accesibilității digitale în România 2024. https://www.adr.gov.ro/wp-content/uploads/2024/12/Raport-ROMANIA-monitorizare-accesibilitate-2024.pdf

  9. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Companii incluzive pentru persoanele cu dizabilități. https://www.fdsc.ro/wp-content/uploads/2024/09/companii_incluzive_pentru_persoanele_cu_dizabilitati_fdsc_2020.pdf

 
 
 

Comments


bottom of page